POVESTEA NOASTRA, KINGA SI GEORGE

 “In 20 Decembrie 2008, nu pot sa uit aceea seara, am mers impreuna cu cativa prieteni la o discoteca din oras (Park Place) pentru a marca sfarsitul de an prin dans, era modul nostru de distractie. Cand am plecat de acasa, am plecat cu gandul ca va fi o alta seara, ca multe altele in care ne vom distra, v-om dansa, dar se pare ca a fost o zi cu totul speciala, ziua in care am cunoscut-o pe sotia mea, Kinga. Intr-un moment in care nu ma asteptam sa se intample ceva special, am simtit o atingere placuta pe umar, m-am intors si am vazut o domnisoara cu un zambet superb care m-a intrebat hotarata daca dansez. Da, ati ghicit, aceasta domnisoara urma sa devina sotia mea.

Din cauza faptului ca nu eram obisnuit cu o astfel de abordare din partea unei domnisoare de a ma invita ea la dans, am acceptat aceasta invitatie si pot spune ca nu ne-am limitat doar la un singur dans. Am dansat impreuna trei melodii, fara sa incercam sa purtam o conversatie, faptul ca ne-am privit in tot acest timp era de ajuns. Au fost suficiente acele prime momente ale noastre in care ne-am privit, sa pot sa imi dau seama ca vreau mai mult, ca vreau sa o cunosc cu adevarat, ca vreau sa o invit si eu la dans. Se pare ca am invitat-o la un dans care va tine toata viata. Dupa trei ani de momente frumoase petrecute impreuna, m-am hotarat de ziua ei pe 13.09.2011 sa o cer de sotie.

Pentru ca nu aveam posibilitatea sa o cer la Paris in fata turnului Eiffel (ce-i drept mi-ar fi placut), m-am gandit ca ar fi foarte frumos sa o cer de sotie in fata discotecii, locul unde ne-am cunoscut, locul in care destinul ne-a unit. Dupa ce am petrecut la retaurant impreuna cu prietenii ziua ei de nastere, dupa ce a primit cadouri de la toata lumea (doar de la mine nu), am plecat spre casa ca si cand seara se va incheia, dar ajunsi in fata casei i-am spus actualei sotii ca mai am inca o surpriza pentru ea. Am legat-o la ochi cu o esarfa, am urcat-o in masina si i-am spus ca vreau sa o duc intr-un loc special.

Legata la ochi,binenteles ea a dorit sa reconstituie drumul, sa identifice locul mai repede. Eee, asa sunt fetele nerabdatoare. Pentru ca tot planul meu de a o cere in casatorie a fost ceva spontan, nu am mai verificat daca discoteca mai era tot in acel loc, binenteles nu se mutase, dar era la acea data in renovare. Pot spune ca imaginatia din acele momente tensionate nu ma mai ajutat ca alta data, asa ca nu am mai putut face nici o modificare de plan, dupa ce am dezlegat-o la ochi in fata discotecii, intre schele si alte materiale de constructii (doar luna plina m-a mai salvat) am cerut-o de sotie pe Kinga. Spre bucuria mea a spus, DA!!!!Aceasta este o pagina din povestea noastra, restul inca se scriu

P.S. Dansul de deschidere a nuntii noastre, este o reproducere a momentului in care ne-am intalnit pentru prima data.”